Opisul de nuntă: alfabetic sau pe mese?
Pe scurt: faci opisul alfabetic când lista e lungă, pentru că fiecare invitat caută un singur nume, al lui, și nu trebuie să știe dinainte la ce masă stă. Îl faci pe mese când sunt puține mese și invitații le cuprind dintr-o privire; atunci fiecare vede și cu cine stă.
Mai jos găsești cum alegi între cele două, ce scrii pe opis, rând cu rând, ce mărime are, când îl tipărești și cum îl scoți dintr-o listă de invitați pe care o ai deja.
Ce este opisul de nuntă
Opisul e lista de la intrarea în sală pe care fiecare invitat își găsește numele și masa. I se mai spune panou de așezare sau lista invitaților de la intrare. Se pune lângă ușă, pe un șevalet sau pe un perete, și e primul lucru la care se uită oamenii după ce intră.
Rostul lui e unul singur: nimeni să nu stea în picioare în mijlocul sălii întrebând unde e locul lui. Tot ce scrii pe el trebuie să ajute la asta.
Alfabetic sau pe mese: cum alegi
Întrebarea care decide nu e cât de frumos arată, ci ce caută invitatul când se oprește în fața listei. Caută numele lui. Felul în care e ordonată lista hotărăște cât de repede îl găsește.
Opisul alfabetic: pentru nunțile mari
Toți invitații sunt într-o singură listă, de la A la Z, după numele de familie: Popescu Ion — Masa 7. Invitatul se duce direct la litera lui, își găsește rândul și pleacă.
Merge la orice mărime de nuntă, dar se simte mai ales când sunt multe mese. Cu 20 sau 30 de mese, cineva care nu-și știe masa ar trebui altfel să citească bloc după bloc până dă de el. Alfabetic, citește doar câteva rânduri.
Două lucruri de care ții cont:
- Ordinea e după numele de familie, nu după prenume. Așa caută oamenii, mai ales cei mai în vârstă.
- Fiecare persoană are rândul ei. Dacă scrii „Familia Popescu — Masa 7”, cineva din familie care vine separat sau poartă alt nume nu se mai găsește.
Opisul pe mese: pentru nunțile mici
Fiecare masă are blocul ei, cu titlul („Masa 7”, „Prezidiu”) și numele de la ea dedesubt. Invitatul vede dintr-o privire și cu cine stă, ceea ce multora le place.
Funcționează bine când mesele sunt puține și blocurile încap pe o singură foaie. Cu cât sunt mai multe mese, cu atât invitatul citește mai mult până se găsește. Atunci, la intrare se face coadă.
Poți pune amândouă
Nu ești obligat să alegi una singură. Variante care merg:
- un opis alfabetic la intrare și câte un cartonaș cu numărul pe fiecare masă: invitatul își află numărul din listă, apoi caută masa cu numărul lui;
- două coli una lângă alta: una alfabetică, una pe mese, pentru cine vrea să vadă cu cine stă;
- lista alfabetică pentru intrare și lista pe mese pentru ospătari, care oricum au nevoie de ea.
Dacă nu te poți hotărî, alege alfabetic: e greu să te pierzi într-o listă alfabetică, oricât de lungă ar fi.
Ce scrii pe opis
Dacă îl faci singur, într-un tabel, un model de rând arată așa:
| Nume | Masa |
|---|---|
| Ionescu Maria | Masa 3 |
| Ionescu Mihai | Masa 3 |
| Popescu Ion | Masa 7 |
| Popescu Ion (copil) | Masa 7 |
Câteva reguli:
- Numele de familie întâi, apoi prenumele. Așa ordonezi lista și așa se caută.
- Un rând pentru fiecare persoană, nu pentru fiecare familie.
- Însoțitorii și copiii fără nume apar după cel cu care vin: „Popescu Ion (însoțitor)”, „Popescu Ion (copil)”. Așa rămân lângă el în listă.
- Mesele numite („Prezidiu”, „Masa nașilor”, „Trandafir”) le scrii la fel peste tot: pe opis, pe masă, în lista pentru restaurant.
- Un titlu scurt sus, de exemplu „Unde stați” sau „Bine ați venit! Vă găsiți masa mai jos”, și, dacă vrei, numele voastre și data.
- Mirii nu se trec: toată lumea știe unde stau. Nașii de la prezidiu, de obicei, da.
- Treci pe toți cei care au loc la o masă: pe cei care au confirmat și pe cei care n-au răspuns încă. Pe cei care au refuzat îi scoți.
La literele românești, Ă, Â, Î, Ș și Ț sunt litere de sine stătătoare: „Ștefănescu” vine după toți cei cu S, nu printre ei. Dacă faci lista de mână, ține cont de asta, ca fiecare nume să fie unde se așteaptă invitatul să-l vadă.
Lista din care pornești contează: dacă o ai deja pe familii, cu un rând pentru fiecare persoană, opisul iese din ea fără să mai rescrii nimic.
Ce mărime are opisul și pe ce îl tipărești
Nu există o mărime corectă, ci una pe care se citește ușor. Invitatul stă la un pas sau doi de listă, uneori mai mulți deodată, deci literele trebuie să fie mari și coloanele aerisite.
- Coala A3 e cea mai simplă: o tipărești la tine sau la un centru de copiere. Pentru o listă scurtă ajunge una, pentru una lungă pui două-trei una lângă alta, cu aceeași ordine continuată.
- Un panou mai mare îl comanzi la o tipografie. Tipografiile au de obicei formate de la A2 în sus, pe carton sau pe plăci rigide, și îl pot decora în tema nunții.
Ce contează, oricare ar fi formatul:
- textul mare, de citit de la un pas distanță, nu de aproape;
- două-trei coloane, nu una singură, lungă până jos;
- literele de început bine vizibile, în opisul alfabetic, ca invitatul să sară direct la a lui;
- pus la înălțimea ochilor, într-un loc unde nu blochează intrarea.
Când tipărești opisul
Opisul îl tipărești după ce așezarea la mese e gata, iar așezarea vine după ce afli cine vine. Ordinea, de regulă:
- închizi confirmările și dai numărul final pentru restaurant, la data din contract;
- termini planul de mese și îl trimiți sălii (vezi cum îi așezi la mese);
- tipărești opisul în ultimele zile, ca să prindă și ultimele schimbări.
Un panou de la tipografie are nevoie de câteva zile, deci întreabă din timp cât durează. O coală A3 o retipărești și în ziua dinainte. Dacă se mai schimbă un nume după ce ai tipărit, o corectură scrisă frumos de mână nu supără pe nimeni.
Cum faci opisul din HeiNuntași
Dacă îți ții lista de invitați în HeiNuntași și ai așezat familiile la mese pe pagina Mese, gratuită, opisul e gata făcut:
- pe pagina Mese apeși „Pentru restaurant” și alegi „Opisul de la intrare”;
- la „Ordinea opisului” alegi „A–Z pe persoane” sau „Pe mese”;
- apeși „Tipărește A3 / Salvează PDF” și îl tipărești din browser.
Ce apare pe el:
- titlul „Unde stați”, sub el prenumele voastre și data nunții, apoi, rând cu rând, numele și masa, de exemplu „Popescu Ion” și, în dreptul lui, „Masa 7”, pe trei coloane; înainte să tipărești, pe ecran vezi cam câte coli A3 îți trebuie;
- în varianta A–Z, numele de familie întâi, sub câte un titlu pentru fiecare literă, cu Ă, Â, Î, Ș și Ț ca litere separate; în varianta pe mese, câte un bloc pentru fiecare masă, cu numele mesei deasupra și invitații ei în ordine alfabetică;
- toți cei așezați la o masă care n-au refuzat, inclusiv cei care n-au răspuns încă, ca să nu lipsească nimeni dacă se hotărăște în ultimul moment;
- nașii de la prezidiu, ca toți ceilalți așezați; voi, mirii, nu apăreți: locurile voastre sunt doar un număr la masă;
- însoțitorii și copiii fără nume, după cel cu care vin: „Popescu Ion (însoțitor)”, „Popescu Ion (copil)”.
Cine n-are încă masă nu e tipărit; pe ecran vezi câți sunt, de exemplu „4 invitați n-au încă masă și nu apar în opis.”, ca să-i așezi înainte să tipărești. Jos pe foaie apare „Făcut cu HeiNuntași”.
Dacă vrei un panou decorat, descarci opisul ca fișier CSV, cu două coloane, numele și masa, și îl trimiți tipografiei. Ei nu mai trebuie să rescrie nimic de mână.
Și dacă invitații își află masa înainte?
Cu HeiNuntași, fiecare familie își poate vedea masa pe invitația ei, pe linkul de confirmare, dacă pornești „Arată masa pe invitație” pe pagina Mese, iar în ziua nunții le poți trimite masa și prin SMS. Fiecare familie vede doar masa ei.
Opisul rămâne util oricum: nu toată lumea se uită pe telefon înainte să intre, iar unii vin însoțiți de cineva care n-a primit nimic. Lista de la intrare e pentru ei.